VIRUSURI

1
VIRUSURI

• PARTEA GENERALA

2
Definitii

• VIRION particula matura, infectioasa ünitate
  integrata ca structura si functie, dotata cu
  proprietati de infectiozitate
• Reprezinta faza extracelulara a ciclului
  infectios al virusului.
• Contine una sau mai multe molecule de DNA sau
  RNA.
• VIRUS include pe lânga virion si ARNm,
  proteinele virale care pot lipsi din structura
  virionului, dar si alte proteine sau structuri.

3
Definitii

• Virusurile sunt microorganisme strict parazite
  intracelular.
• Contin un singur tip de acid , fie ADN,fie ARN,
  protejat de un învelis proteic.
• Invelisul proteic poate fi dublat de o anvelopa
  (membrana lipoproteica care deriva din membrane
  ale gazdei, modificate prin insertia de
  peplomere).
• Sunt lipsite de enzime producatoare de energie si
  de capacitati de biosinteza.
• Nu se divid, ci sunt replicate de celulele vii pe
  care le paraziteaza.

4
Definitii

• Lwoff (1957) virusurile sunt entitati potential
  patogene care au o faza infectioasa, poseda un
  singur tip de acid nucleic, multiplica sub forma
  de material genetic, nu cresc, nu se divid
• Luria (1959) virusurile sunt elemente de
  material genetic care pot sa determine in
  celulele in care se reproduc biosinteza unui
  aparat specific in vederea propriului lor
  transfer in celule.

5
STRUCTURA VIRIONILOR

• Capsida
• Genom
• Invelis

6
Morfologii

• Cilindru sau bastonas, rigid sau flexibil (VMT,
  fagii filamentosi, V. Ebola).
• Sferica (Parvoviridae)
• Sferoidala (v. gripal, adenovirusurile)
• Paralepipedica (Poxvirusurile)
• Obuz (V rabiei Rhabdovirusuri)
• Spermatozoid (fagii cu coada din seria T par ai E
  coli).

7
Forma cilindrica (ex. Virus gripal)
8
Forme sferice V Epstein Barr
9
Forma sferica - rotavirusurile
10
Forma sferoidala virusul gripal
11
Forma paralepipedica poxvirusurile
12
Forma de obuz sau cartus V rabic
13
Forma de obuz sau cartus V rabic
14
Bacteriofagi
15
Bacteriofagi - ME
16
Dimensiuni

• 20 300 (400) nm
• Tehnici de determinare
• ME
• Ultracentrifugare (determinarea dimensiunilor pe
  baza ratei de sedimentare)
• Filtrarea prin membrane cu grade de porozitate
  cunoscute.

17
CAPSIDA

• Este un perete proteic compus din unitati
  structurale repetitive, identice sau diferite.
• Unitatea structurala cea mai simpla compusa
  dintr-o unitate proteica se numeste PROTOMER.
• Grupuri de protomere formeaza CAPSOMERUL care
  este unitatea structurala de baza a virusului.
• Un anumit numar de capsomere (în functie de
  marimea si morfologia virionului) asezate într-o
  ordine precis determinata, se asambleaza formând
  CAPSIDA.

18
FUNCTIILE CAPSIDEI

• Protejeaza genomuil viral de actiunea distructiva
  a unor factori de mediu.
• Confera forma caracteristica virionului.
• Fixeaza virionul pe receptori celulari specifici
  si initiaza astfel penetrarea acestuia în celula.
• Contine determinantii antigenici fata de care
  gazda vertebrata infectata reactioneaza prin
  raspuns imun, inclusiv formare de Ac specifici,
  care în cazul virusurilor neînvelite (nude) au
  rol protector
• Prin reactiile Ag-Ac, folosind seruri imune
  cunoscute putem identifica un virus pe baza
  structurii antigenice a capsidei.

19
NUCLEOPCAPSIDA

• CAPSIDA
• GENOMUL VIRAL ARN sau DNA , m.c. sau d.c.,
  circular sau linear, unic sau segmentat (e.g.
  rotavirusuri, virusurile gripale).
• Genom cu polaritate pozitiva (notata ) sau
  negativa (notata -).
• Polaritatea () genomul are functie de ARNm.

20
FUNCTIILE GENOMULUI

• Purtatorul informatiei genetice necesara pentru
  sinteza unui nou virus se realizeaza prin
  devierea metabolismului gazdei în directia
  sintezei de noi genoame si ai celorlalti
  constituienti ai virionilor progeni.
• Acizii nucleici sînt determinantii
  infectiozitatii virusului fara acid nucleic
  capsida ramasa goala nu este infectioasa.
• Genomul viral poate suferi mutatii în timpul
  replicarii pot apare virioni descendenti diferiti
  de cei parentali la rîndul lor mutantii pot sa
  produca descendenti modificati genetic.

21
ORGANIZAREA GENOMULUI
22
ORGANIZAREA GENOMULUI
23
Tipuri de simetrie ale nucleocapsidei

• Simetrie icosaedrica
• Acidul nucleic condensat este cuprins într-o
  capsida cu forma unui icosaedru (figura
  geometrica cu fatete triunghiulare echilaterale,
  30 muchii si 20 vîrfuri) de unde forma aparent
  sferica a nucleo-capsidei).
• Pot fi nude sau au anvelopa. Ex Picornaviridae
• Simetrie helicala
• Capsomerele înconjura spirala de acid nucleic
  într-o teaca helicala.
• Exemple ortho- si paramixovirusurile,
  rhabdo-virusurile.
• Au anvelopa.

24
Tipuri de simetrie ale nucleocapsidei

• Simetrie binara fagii din seria T au
  nucleocapsida icosaedrica, coada helicala.
• Organizarea complexa a poxvirusurilor miez
  biconcav, doi corpi laterali si o membrana
  externa din microtubuli dispusi lateral.

25
Simetria icosaedrica
26
Simetrie icosaedrica VHA in ME
27
Simetrie helicala V. rabic
28
Simetrie complexa
29
Simetrie binara
30
Invelisul viral (peplos manta)

• Deriva din sistemul membranar al celulei gazda
  (membrana citoplasmica, reticul endoplasmic).
• Poate prezenta spiculi glicoproteici virali ce
  apar pe suprafata cu
• functie de ligand (e.g. hemaglutinina)
• functie enzimatica (e.g. neuraminidaza).
• Lipsita de regiditate apare cu diferite forme în
  microscopia electronica
• cele mai multe sunt sferice
• rhabdovirusurile au forma de glont
• virusul gripal are forma sferica sau
  filamentoasa.
• Unitatea structurala PEPLOMERUL

31
Virusuri învelite - HIV
32
Virusuri învelite HIV (me)
33
Functiile invelisului viral (1)

• Unele dintre proiectiile invelisului au functia
  de atasare la receptorii celulei gazda mijlocind
  patrunderea virionului în celula ex
  hemaglutinina v. gripal mijloceste atasarea de
  receptorii de suprafata ai hematiilor si produce
  aglutinarea lor
• altele poseda activitate enzimatica
  neuraminidaza cliveaza acidul neuraminic din
  glicoproteinele celulei gazda lizeaza
  glicocalixul eucariot favorizeaza penetrarea
  barierelor epiteliale si tisulare

34
Functiile invelisului viral (2)

• Fiind de natura proteica peplomerele sunt
  imunogene
• Ac-ii specifici rezultati pot inhiba
• atasarea la receptorii celulari (neutralizarea
  infectivitatii)
• la receptorii hematiilor (inhibarea
  hemaglutinarii)
• anula activitatea enzimatica (inhibarea
  neuraminidazei).

35
Enzime virale

• Neuraminidaza
• hidrolizeaza legaturile galactoza - acid
  N-acetilneuraminic si extremitatile
  oligozaharidice
• rol probabil în eliberarea virionilor din celula
  care i-a format.
• ARN polimeraza.
• ADN polimeraza ARN dependenta, numita
  transcriptaza reversa (reverstrancriptaza RT
• o regasim la retrovirusuri (transcrie
  ARNm.c. în ADNd.c. ADN transcris se integreaza
  în genomul celulei gazda).

36
REPLICAREA VIRUSURILOR

• ATASAREA
• PENETRAREA
• DECAPSIDAREA
• SINTEZA COMPENENTELOR VIRALE (TRANSCRIPTIA SI
  TRANSLATIA, REPLICAREA GENOMULUI)
• MORFOGENEZA
• ELIBERAREA

37
ETAPELE REPLICARII
38
ADSROBTIA

• Receptor specifica structuri virale (liganzi)
  interactioneaza cu receptori celulari specifici.
• Specifictatea de receptor explica
• spectrul de gazde (nu orice virus poate infecta o
  gazda)
• tropismul de organ, tesut sau celula (e.g.
  virusul gripal recunoaste glicoproteine ale
  mucoasei respiratorii ce contin acid sialic
  virusull rabic recunoaste receptorii de acetil
  colina, virusul polio recunoaste enterocitele si
  neuronii SNC, HIV se ataseaza pe celule CD4 ).

39
Adsorbtia- receptor specifica (polio)
40
ADSORBTIA (e.g. HIV)
41
Penetrarea

• Virusurile nude (si rar cele invelite) patrund
  prin pinocitoza (receptor dependenta) cu
  includerea virionilor in endozomi.
• Picornavirusurile si papovavirusrile pot intra
  prin translocarea directa a membranei
  citoplasmatice (viropexie).
• Virusurile invelite patrund prin fuziune si
  eliberarea NC direct in citoplasma.
• Virusurile invelite pot penetra si prin
  endocitoza, fenomen insotie de decapsidare.

42
Penetrarea
43
Penetrarea - HIV
44
Decapsidarea

• Are loc sub actiunea enzimelor lizozomale sau
  direct in citoplasma.
• Genomul ajunge la sediul replicarii pentru a
  deveni accesibil transcriptiei (producerea de
  ARNm sub actiunea transcriptazei virale sau cea
  furnizata de catre gazda).
• Translatia atasarea ARNm la ribozomii celulei
  gazda si dirijarea sintezei proteice specificate
  de virus, adica proteine functionale
  (nestructurale de regula enzime) si proteine
  structurale.

45
Sinteza componentelor virale

• Include replicarea genomului,
• Sinteza de ARNm si sintezele proteice.

46
REPLICAREA

• Sediul in citoplasma pentru virusurile ARN (cu
  exeptia virusului gripal) si in nucleu, pentru
  cele ADN (cu exceptia poxvirusurilor, care se
  replica in citoplasma).
• Se desfasoara diferit, in functie de tipul de
  genom (clasificarea Baltimore).

47
Clasificarea Baltimore (VII clase)

• Clasa I virusuri ADN d.c. (adenovirusuri,
  papovavirusuri, herpesvirusuri, poxvirusuri)
• Formarea ARNm se realizeaza prin transcriere
  asimetrica este transcrisa o singura catena.

48
Virusurile ADN dublu catenar (e.g.
herpesvirusurile).

• Decapsidarea finala realizata în nucleu, nu în
  citoplasma.
• Sinteza de ARNm controlata de ARN polimeraza II a
  gazdei cu participarea de factori virali.
• Faza precoce si tardiva a sintezei proteice bine
  definite.
• Transcrierea genelor precoce în nucleu si
  traducerea ARNm precoce în citoplasma cu sinteza
  proteica precoce (enzime sau proteine care se
  leaga de ADN ori inhiba sinteza proteica a
  gazdei).
• Replicarea ADN viral si transcrierea genelor
  tardive si sinteza tardiva proteine si
  glicoproteine structurale.
• Asamblarea si maturarea virionilor.

49
Virusurile ADN dublu catenar (e.g.
herpesvirusurile)
50
Clasificarea Baltimore (clasa a II-a)

• Virusuri mici, ADNm.c., cu polaritate pozitiva,
  deci indentica cu cea a ARNm corespunzatori
  (parvovirusurile).
• Sinteza ARNm presupune formarea unei catene ADN
  complementare (numita si antigenom), cu
  polaritate (-).
• Aceasta catena va deveni prin transcriere, ARNm.

51
Clasificarea Baltimore (clasa a III-a)

• Virusuri cu genom ARN d.c., segmentat
  (reovirusurile).
• Ca si la cele ADN, transcrierea este asimetrica
  (se copiaza o singura catena) pentru a forma
  ARNm.
• Prin conventie, catena transcrisa este cea (-).

52
Virusurile ARN genom d.c. ( - ), segmentat
(rotavirusuri)

• Are loc sinteza de catene pozitive care intervin
  ca tipar (matrita) pentru sinteza de noi catene
  (-)
• acestea restaureaza catena dubla.

53
Clasificarea Baltimore (clasa a IV-a)

• virusuri cu genom ARN cu sens () m.c., continuu
  sau segmentat (picornavirusuri, flavivirusuri).
• Genomul ARN are caracter infectant în stare
  chimic pura.

54
Replicarea Virusuri cu genom cu sens ()
(picornavirusuri, flavivirusuri)

• Genomul viral este a macromolecula giganta de
  ARNm tradusa direct gena cu gena.
• Replicarea ARN când se acumuleaza suficienta
  ARN- polimeraza.
• Catena pozitiva este copiata în catena negativa.
• Catena negativa serveste ca matrita pentru catene
  pozitive progene.
• Asamblarea virionilor prin incorporarea ARN în
  capside initial goale.
• Eliberarea exploziva a numerosi virioni prin liza
  celulei.

55
Replicarea virusului poliomielitei
56
Clasificarea Baltimore (clasa a V-a)

• Virusurile ARN cu genom m.c. (-), unic sau
  segmentat (orthomixovirusuri, paramixo-virusuri,
  rhabdovirusuri).
• ARN polimeraza virala transcrie catena ARN (-) în
  catena ARN () (ARNm).
• Sinteza proteinelor virale.
• Asamblarea nucleocapsidelor.
• Eliberarea virusului prin înmugurire.

57
Virusurile ARN cu catena m.c. -
58
Clasificarea Baltimore (clasa a VI-a)

• Virusuri ARN m.c., cu sens () dar care se
  replica diferit comparativ cu virusurile din
  clasa a IV-a
• Prezinta o reverstransciptaza virala.

59
Replicarea retrovirusurilor

• Dupa decapsidare, genomul viral ARNm.c. () este
  transcris de RT virala, în catena ADNmc (-).
• Formarea ADNd.c. care
• poate servi ca matrita pentru transcrierea
  asimetrica de ARNm si ARN viral progen.
• se poate integra ca provirus în genomul celulei
  gazda cu eventuala maturare tardiva.

60
Replicarea retrovirusurilor
61
Replicarea HIV
62
Clasificarea Baltimore (clasa a VII-a)

• Virusuri ADN cu genom partial d.c.
  (Hepadnaviridae - VHB).
• O ADN-polimeraza a virionului completeaza catena
  mai scurta chiar din citoplasma (inainte ca
  genomul sa ajunga in nucleu).
• In nucleu, genomul este transcris de catre o
  transcriptaza celulara pentru a sintetiza o
  molecula intermediara de ARN m.c.
• O RT virala va sintetiza una dintre cele doua
  catene ADN, ulterior pe cea de a doua.
• Sinteza catenei () este stopata (fenomen legat
  de morfogeneza precoce a capsidei virale) si, de
  aceea, in final catena () va fi mai scurta.

63
Replicarea la Hepadnaviridae (VHB)
64
Morfogeneza

• La sfârsitul perioadei de sinteza, începe
  asamblarea intracelulara de virioni (asocierea
  acidului nucleic la capsomerele sintetizate,
  pentru a forma nucleocapside).

65
Eliberarea

• Virusurile nude sunt eliberate prin liza celulei
  gazda.
• Virusurile invelite sunt eliberate progresiv,
  NC-le inmuguresc prin zone ale membranei celulare
  in care au fost inserate glicoprteinele virale.
• Virusurile care înmuguresc la nivelul membranelor
  intracitoplasmatice pot fi eliberate prin liza
  sau prin exocitoza.

66
Ciclul de replicare al unui virus nud sau invelit
67
Ciclul de replicare al HIV
68
Relatia virus celula gazda

• Celule permisive realizeaza integral toate
  etapele ciclului replicativ.
• Celule semipermisive replica numai mici
  cantitati de virus.
• Infectia virala a celor doua tipuri de celule
  realizeaza o infectie productiva.
• Celule nerpermisive adsorb, endociteaza si
  replica genom viral dar numai pina la un anumit
  stadiu al maturarii si eliberarii (realizeaza
  infectii neproductive).

69
Infectii productive

• Infectii citocide
• Infectii productive neletale transformante
• Infectii productive persistente.

70
Infectii productive

• Infectii citocide virusul introduce in celula
  gazda informatia genetica completa.
• Realizeaza infectii acute, manifeste clinic sau
  subclinic (e.g. gripa, rujeola, enterovirozele,
  etc).

71
Infectii productive

• Infectii productive neletale transformante sunt
  determinate de ambele tipuri de virus.
• Oncornavirusurile sunt retrovirusuri care
  inmuguresc prin MC, fara efect citocid
  integrarea ADN viral in genom, are efect
  transformant.
• VHB determina hepatite cronice si, uneori, dupa
  20-40 de ani,carcinom hepatocelular.

72
Infectii productive

• Infectii productive persistente
• Adenovirusurile infecteaza celule fibroblastice
  ale tesutului adenoidian (celule semipermisive)
  sunt replicate persistent fara alte efecte
  (celule purtatoare ce virus).
• Sindromul rubeolic congenital copiii elimina
  virus fara efect citopatic (steady state
  infection), eliminind virus prin secretii,
  orofaringe, urina, fecale, etc.

73
Infectii neproductive

• Infectii letale
• Infectii abortive
• Infectii integrate latente
• Infectii cu genom integrat
• infectii lente
• infectii transformante
• Infectii inaparente

74
Infectii neproductive

• Infectii letale unele virusuri (e.g. V.
  vaccinei) determina raspuns celular apoptotic in
  absenta oricareii replicari cu producere de virus
  progen.
• Infectii abortive virusul are acces în celula
  dar aceasta moare înainte de a elibera virioni
  maturi.
• Sunt celule nepermisive sau marginal permisive.
• Infectii abortive pot surveni si cînd un virus
  infecteaza celule permisive pretratate cu IFN.

75
Infectii neproductive

• Infectii integrate latente spre deosebire de
  infectiile persistente unde productia de virus
  poate fi importanta, infectia latenta se
  însoteste de eliminarea sporadica de virus matur.
  
• Desi replicarea virala începe, aceasta este
  stopata în stadiile tardive.

76
Infectii neproductive

• Infectiile latente sunt caracteristice doar
  pentru unele virusuri DNA, mai exact cu cele
  herpetice.
• Genomul lor (DNA d.c.) este integrat in cel al
  celulelor gazda (e.g. neuronii din ggl nervilor
  spinali sau trigemen VHS sau VVZ), in limf T
  (VCM), limf B sau celule faringiene (VEB).
• Printr-un mecanism înca neexplicat pe deplin,
  infectiile persistente se pot reactiva,
  determinînd infectii ciclice, neprogresive.

77
Infectii neproductive

• Infectii cu genom integrat virusuri ADN sau
  cópii ale unor virusuri ARN (retrovirusuri) se
  pot integra ca provirus în genomul celulei gazda
  unde poate persista timp îndelungat, fara
  exprimarea genelor virale (genom viral represat).
  
• In functie de virus, in timp, se pot produce
  urmatoarele evenimente
• (a) manifestarea infectiei dupa o perioada
  îndelungata ca în cazul infectiilor lente, cum
  este infectia cu HIV

78
Infectii neproductive

• (b) Infectii transformante genomul viral
  integrat in nucleul celulei gazda interfereaza cu
  reglarea normala a diviziunii celulare, celulele
  pierd inhibitia de contact si determina aparitia
  de tumori, cel mai frecvent maligne
• se considera ca este posibil ca virusul sa
  introduca si sa exprime o asa numita gena
  transformanta sau virusul oncogen poate modifica
  exprimarea unor gene preexistente in celule.
• Ex., virusuri oncogene umane sau animale cum sunt
  papilomavirusurile, virusul Epstein Barr (VEB),
  virusul hepatitei B si C, HTLV I si II.

79
Infectii neproductive

• Infectii inaparente prezenta virusului este
  dificil de evidentiat.
• Ca exemple sunt virusurile BK si JC.
• Virusul BK infecteaza indivizii înca din
  adolescenta si induc o infectie inaparenta, în
  focare, a rinichilor, unde se presupune ca
  determina o infectie inaparenta dar persistenta a
  creierului asociata cu leziuni de
  leucoencefalopatie progresiva multifocala.
• Virusul se replica la niveluri atât de reduse
  încât nu poate fi decelat prin teste de laborator
  clasice Virusul JC este un papovavirus asemanator
  cu v BK

80
GENETICA VIRALA

• Mutatiile apar prin substitutia unei pb intr-un
  codon (mutatii punctiforme) sau prin deletii.
• Rata mutatiei
• Virusurile ARN 10 - 4
• Virusurile DNA 10 - 6 .
• Exemple
• Mutante conditionat letale sunt replicate numai
  in anumite conditii de temperatura, de gazda,
  etc.
• mutante reci replicate optim la 25º C
• mutante calde replicate la temperaturi mai mari
  decit cele ale gazdei.

81
GENETICA VIRALA

• Mutantele dependente de gazda selectate prin
  pasaje repetate pe alte gazde (tulpina mutanta
  devine mai putin virulenta).
• Practic o mutanta rece a virusului gripal,
  utilizata ca vaccin.
• Mutante rezistente la antivirale presupun
  asocierea de antivirale (e.g. terapia HIV
  infectiei).
• Mutante antigenice mai frecvent eludeaza
  raspunsul imun al gazdei.
• Mutante cu dimensiunea plajelor modificate mai
  mici sau mai mari decit tulpini initiala.
• Mutante interferferent defective apar prin
  deletii.

82
Virusuri defective

• Sunt virusuri lipsite de unele gene necesare
  pentru un ciclu complet infectios (multi sunt
  mutanti prin deletie) si necesita un alt virus,
  numit virus helper, care sa compenseze functia
  pierduta

83
Virusuri defective

• Exemple de virusuri defective
• unele parvovirusuri încadrate in genul
  Dependovirus (sau AAV adeno-associated virus)
  nu poseda informatia genetica suficienta pentru
  replicarea în celula gazda.
• Ca urmare, aceste virusuri necesita un virus
  ajutator, respectiv co-infectie cu un adenovirus
  
• au fost izolate din MF, de la nivel ocular sau
  probe respiratorii, etc., de la pacienti cu
  infectii simultane cu adenovirusuri.

84
Virusuri defective

• AAV se integreaza în genomul celulei gazda si se
  replica în paralel cu el.
• Nu sunt patogene pentru om.
• Semnificatie biologica pot fi utilizate ca
  vectori pentru terapia genica (în stadiu latent
  poate fi carrier pentru gene recombinante).

85
Virusuri defective

• virusul Delta, un virus ARN circular (asemanator
  cu viroizii de la plante dar codifica o proteina,
  Ag Delta)
• necesita functia de ajutator a VHB care îi ofera
  AgHBs pentru a fi învelit si eliberat din
  hepatocit si astfel devine infectios.
• Semnificatie biologica determina agravarea unei
  hepatitie B sau induce o hepatita la un purtator
  de AgHBs (prin supra- si respectiv coinfectie
  vezi curs hepatite).

86
INTERACTIUNI GENETICE

1. Reasortarea de fragmente genomice
2. Recombinarea genetica
3. Reactivarea genetica
4. Complementarea

87
INTERECTIUNI GENETICE

• (1) Reasortarea de fragmente genomice
  caracteristica pentru virusurile cu genom
  segmentat (rotavirusuri, v. gripale). Determina
  variatia antigenica majora (virus gripal A)
• (2) Recombinarea genetica ruperea si reunirea de
  fragmente cu omologie structurala.
• Virusul recombinant este stabil si genereaza
  progeni identici.
• (3) Reactivarea genetica- varianta a
  recombinarii. Are doua variante
• salvarea de marker
• reactivarea prin multiplicitate

88
INTERACTIUNI GENETICE

• Salvarea de marker
• Reactivarea prin multiplicitate
• (a) Salvarea de marker coinfectia cu un virion
  activ un virion cu genom partial inactivat.
  Recombinarea poate duce la salvarea de fragmente
  genetice apartinind virionului inactiv in acest
  fel progenul care poarta markeii genetici salvati
  este genetic stabil dar nu este identic cu
  parentalul inactivat.

89
INTERACTIUNI GENETICE

• (b)Reactivarea prin multiplicitate infectia
  determinata de o suspensie virala concentrata
  astfel incit numarul virionilor care infecteaza
  o celula este mai mare.
• Acest tip presupune infectia cu un numar mare de
  virioni dar care sunt afectati de un agent
  mutagen. Dupa recombinare se poate ajunge la un
  genom viral care se poate replica, deoarece
  acizii nucleici lezati au fost inlocuiti.

90
INTERACTIUNI GENETICE

• (4) Complementarea fenomen genetic intre doua
• virusuri dintre care care cel putin unul
  este defectiv.
• - Rezulta replicarea unui virus sau a ambilor.
• - In absenta acestui fenomen replicarea
  virionului defectiv nu este posibila.
• - Prin complementare virusul defectiv capata
  gene de la celalalt virus.

91
INTERACTIUNI NEGENETICE

• Mixajul fenotipic coinfectia cu virusuri strîns
  înrudite duce la un mozaic proteic capsidal.
• Mascarea fenotipica genomul unui virus cuprins
  în capsida codificata de alt virus.
• Pseudotipuri genomul unui serotip cuprins în
  învelisul altui serotip.
• Interferenta

92
INTERACTIUNI NEGENETICE

• Infectia mixta a unei celule in vivo sau in
  vitro care determina inhibarea unui virus este
  cunoscuta sub numele de interferenta.
• Interferenta virala este de fapt o stare de
  rezistenta a celulei, tesutului sau organului
  respectiv (numit inductor) fata de infectia cu un
  alt virus (numit virus interferat).

93
INTERFERENTA

• omogena, numita si autointerferenta sau
  homotipica este mediata de particule virale
  defective care au proprietatea de a interfera cu
  replicarea virionului complet.
• acest tip de interferenta apare frecvent în
  timpul infectivitatii virale sub forma
  fenomenului de prozona animale inoculate cu
  concentratii mai mici de virus dau un procent de
  letalitate mai mare, comparativ cu animalele
  inoculate cu virus nediluat

94
Interferenta

• interferenta heterogena extrinseca sau
  interferenta indusa prin productia de interferon
  
• în acest caz, virusul interferent nu determina
  direct modificari în celula gazda, ci prin
  intermediul unui factor difuzibil în mediu,
  interferonul.
• Interferonii s-au dovedit nu doar mediatorii
  fenomenului de interferenta, ci proteine celulare
  purtatoare de mesaje multiple la nivel celular.

95
Interferenta

• Interferenta heterologa intrinseca reprezinta
  inducerea de catre un virus heterolog a unei
  stari antivirale care previne suprainfectia cu
  virusul prototip sau cu alte virusuri înrudite
  (se deosebeste de cea extrinseca prin IFN
  deoarece nu este dependenta de sinteza ARN
  celular.)
• S-au descris 4 mecanisme prin care un virus poate
  inhiba cresterea altuia

96
Interferenta heterologa intrinseca

• competitia pentru receptori celulari sau
  distrugerea acestora, astfel încât cel de al
  doilea virus sa nu se poata adsorbi
• inhibarea penetrarii unui virus deja adsorbit
• datorita actiunii mecanismelor de sinteza
  intracelulara
• prin modificari aparute în faza multiplicarii
  virionului.
• Ex. de virusuri care pot induce
  interferenta heterologa intrinseca virusul
  rubeolic, West Nile, citomegalovirus,
  poliomielitic si unele orthomixovirusuri.

97
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Integrarea în genom, exclusiv la virusurile ADN.
• Dupa integrare, genomul viral se poate transmite
  orizontal si infecta alte celule, dar si
  vertical.
• În ultima situatie induce infectii persistente cu
  minima implicare a raspunsului imun.

98
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Propagarea directa de la o celula la alta, cu
  formare de sincitii si celule gigante
  multinucleate (herpes virusuri, HIV,
  paramixovirusuri).

99
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Infectarea celulelor lipsite de CMH I (ex.
  neuronii), care face ca sistemul imun sa nu poata
  recunoaste peptidele virale din complexele pe
  care le realizeaza cu membranele celulelor gazda.

100
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Inhibarea expresiei complexelor peptid viral
  CMH I transportul acestui complex catre
  suprafata presupune existenta unor proteine de
  transport.
• Unele virusuri perturba acest proces si previn
  recunoasterea celulei infectate de catre celulele
  Tc.

101
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Variatia antigenica, ca în cazul HIV, este
  rezultatul unor erori induse de RT în timpul
  sintezei ADN pe matrita ARN.
• Mutatiile induc modificarea gp 120 la nivelul
  unor structuri fata de care aparusera anterior Ac
  specifici care nu mai sunt capabili sa recunoasca
  noua varianta Ag.

102
(No Transcript)
103
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Modularea antigenica, cum ar fi pierderea Ag
  implicate în recunoasterea celulelor infectate,
  mecanism care pare implicat în PESS.
• Acesti pacienti prezinta Ac în titruri mari fata
  de Ag diferite ale virusului rujeolei, dar
  acestea nu pot fi recunoscute la nivelul
  celulelor nervoase.
• Celulele infectate ale creierului nu exprima Ag
  virale la nivelul membranei, desi în citoplasma
  exista mari cantitati de polipeptide si
  glicopeptide virale.

104
Mecanisme de eludare a raspunsului imun

• Inhibarea efectorilor sistemului imun
• a) multe poxvirusuri produc asa numiti
  viroreceptori sau molecule solubile, omologi ai
  receptorilor pentru IFN si TNF, care ar bloca
  efectul antiviral al citochinelor
• b) VHB induce sinteza unor mari cantitati de
  AgHBs de catre celulele infectate.
• Acest Ag circulant blocheaza Ac antivirali
  înainte ca ei sa ajunga la celulele infectate
  viral, actionând ca un scut reflector care
  deviaza Ac si protezeaza celulele infectate.