TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE

1
TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE
Centrul Universitar Nord din Baia Mare

• Studenti
  MOLNAR ILDIKO
• 
  MORAR LILIANA
• CEPA IV
  2011
• Coordonator
  prof.dr.ing. Anca Mihaly Cozmuta

2
TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE

• Apa potabila este cea utilizata în
  alimentatia umana si care satisface o serie de
  conditii fizico-chimice si organoleptice ce
  permit consumul sau fara a periclita sanatatea.

3

• Consumul zilnic de apa potabila, raportat la
  numarul de locuitori, este mare, deoarece aceasta
  nu se utilizeaza numai pentru baut, ci si în
  cadrul activitatilor casnice, al serviciilor
  publice si în industria alimentara.
• Cu toate acestea, din consumul total de apa,
  apa potabila are ponderea cea mai mica, dar de
  importanta primordiala. Livrarile si consumul de
  apa potabila au crescut odata cu dezvoltarea
  urbanizarii si cresterea gradului de
  industrializare a economiei.

4

• Problema apei este grav afectata de doua cauze
• lipsa completa sau insuficienta lucrarilor
  care sa faca posibila folosirea în scopuri
  sociale si economice a întregului stoc de apa
  utilizabil al fluviilor, râurilor, lacurilor si
  apelor subterane, permitând aducerea apei în
  locurile necesare, în cantitatea si la timpul
  necesar
• poluarea crescânda a apelor, atât a celor
  interioare, cât si a celor maritime si oceanice.

5

• Cantitatea de apa necesara unui om pe zi variaza
  în functie de mediul în care traieste, de nivelul
  de trai, de gradul de civilizatie etc.
• Un om matur consuma zilnic, pentru baut,
  circa 35 g apa/kg de greutate corporala.

6

• I.SURSE DE APA POTABILA
• Apa potabila provine de regula din ape
  subterane sau din ape de suprafata, mai rar din
  alte surse. Aceasta situatie se va mentine,
  deoarece sunt factori obiectivi. De exemplu 85
  din apa dulce de pe Terra e prinsa în calotele
  glaciare, dar nu ne putem atinge aproape deloc de
  ele, deoarece diminuarea lor ar însemna cresteri
  catastrofale de nivel a marilor si oceanelor.

7

• Apele de suprafata
• Este sursa cea mai usor accesibila, permite
  preluarea de cantitati mari de apa, chiar daca
  debitul prezinta variatii sezoniere.
• Apele subterane
• Apele subterane sunt o sursa importanta
  deoarece, spre deosebire de apele de suprafata,
  cele subterane sunt de regula mai putin sau deloc
  poluate si pot fi potabilizate cu masuri
  minimale, uneori doar cu dezinfectie sau fara
  vreo prelucrare.

8

• Alte surse de apa potabila
• Desalinizarea
• Reciclarea apei uzate
• Apa din ghetari
• Apele meteorice
• Apa din topirea zapezii
• Apa din ceata
• Alte surse. În situatii de survival, apa în
  cantitati mici se poate obtine si din seva sau
  transpiratia plantelor, din umorile unor animale
  si pesti si din alte asemenea surse.

9

• În România, sursele de apa naturala sunt
  relativ sarace si distribuite neuniform în timp
  si spatiu. Ele sunt constituite din ape de
  suprafata(râuri interioare, lacuri naturale sau
  artificiale si fluviul Dunarea) si din ape
  subterane. Desi Marea Neagra constituie o sursa
  de apa deosebit de importanta, ea nu poate fi
  deocamdata luata în considerare datorita
  dificultatilot tehnice si economice de
  desalinizare a apei de mare.

10

• II. TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE
• Apele de baut trebuie sa prezinte un grad
  anumit de puritate, sa fie limpezi, incolore si
  fara miros.

11
Analiza unei ape de baut trebuie sa arate
Acid carbonic liber, în apele cu duritate mica Maximum 40 mg/litru
Cloruri Maximum 15 mg/litru
Acid azotic Urme
Acid azotos Absent
amoniac Absent
Acid sulfuric 50 mg/litru
Oxigen consumat Maximum 2,5 mg/litru în 5 zile
Oxidabilitatea Maximum 5 mg KMnO4/litru
Alcalinitatea 120-200 mg NaOH/litru
Bacterii 100-500 cmc(fara colibacili si microbi patogeni)
12
Procesul tehnologic de obtinere a apei
potabile are mai multe faze, prezentate în schema
urmatoare

• 
  Apa bruta
•  
• 
  SEDIMENTARE suspensii
  grosiere
•  
• Agenti floculanti COAGULARE
• 
  
• 
  FILTRARE Precipitat floconos
  continând
• 
  înglobate
  suspensiile fine
• F2, Cl2, O3, UV
  STERILIZARE
• 
  
• 
  apa potabila
•  
• 
  POMPARE
•  
• Spre
  consumatori
•  

13
II.1.Sedimentarea

• Sedimentarea este operatia de separare din
  apa a particulelor solide în suspensie sub
  actiunea fortei gravitationale. Atunci când apa
  bruta are o viteza mica de curgere, particulele
  solide se depun la partea inferioara a utilajelor
  de sedimentare sub forma de sediment. Apa
  rezultata este numita si decantata, îndepartarea
  acesteia dupa sedimentare fiind denumita
  decantare. Sedimentarea apei are drept scop
  reducerea continutului de materii solide în
  suspensie în vederea deversarii apei sau pentru
  recircularea acesteia în procese tehnologice.
• Utilajele în care se realizeaza sedimentarea
  se numesc decantoare.

14

• Sedimentarea se efectueaza în bazine de decantare
  cu capacitate foarte mare. Viteza de curgere a
  apei în aceste bazine este foarte mica, 60-100
  mm/ora.
• Pentru distrugerea algelor care se dezvolta în
  bazinele de decantare, se utilizeaza sulfatul de
  cupru.
• Practic, suspensiile organice foarte fine, cu
  deosebire microbii, nu se vor separa prin
  sedimentare.

15
II.2. Coagularea cu substante coagulante

• Particulele ramase în suspensie în apele
  decantate, în general particule coloidale, pot fi
  precipitate, în cea mai mare parte, prin
  utilizarea unor substante care produc precipitate
  floconoase cu volum mare. Aceste precipitate
  antreneaza în caderea lor particulele în
  suspensie.

16

• Coagulantii cei mai întrebuintati sunt sulfatul
  de aluminiu, alaunul se sodiu, sulfatul feric si
  clorura ferica. În mai mica masura se
  întrebuinteaza permanganatul de K sau Na (oxidant
  si floculant), fosfatul de sodiu si fosfatul acid
  de calciu, care dau cu sarurile alcaline
  precipitate coloidale.
• Sulfatul de aluminiu (Al2(SO4)318 H2O) în
  prezenta bicarbonatilor de calciu si magneziu din
  apa (mediu alcalin), da un precipitat floconos de
  Al(OH)3.
• Daca apa nu are alcalinitatea necesara, se
  adauga Na2CO3, NaOH sau lapte de var.
• Clorura ferica si sulfatul feric dau
  precipitate floconoase de Fe(OH)3 în prezenta
  sarurilor alcaline si alcalinoase, mult mai
  repede decât compusii respectivi de aluminiu.
  Sunt indicati pentru apele cu un pH mai
  scazut(8,2-8,5).

17
Cantitatea de coagulant necesar depinde de
gradul de turbiditate si de coloratia apei.
Diagrama de mai jos da cantitatile de Al2(SO4)3
necesare, în functie de gradul de turbiditate al
apei (p.p.m. SiO2).
18

• Pentru stabilirea precisa a cantitatilor de
  coagulant si a timpului de agitare si de
  limpezire, se fac încercari în laborator cu proba
  de apa, divizata întru-un numar suficient de
  flacoane cu un dop slefuit.
• Tratamentul cu coagulanti se poate face chiar
  în conducta de apa bruta, care leaga bazinele de
  decantare cu filtrele de nisip. Precipitatele
  sunt retinute de filtre.
• Prin tratarea cu coagulanti, se îndeparteaza
  din apa si o parte din acidul silicic coloidal
  (pâna la 50 si pâna la 80 din substantele
  organice în suspensie).

19
Figura urmatoare reprezinta schematic o asemenea
instalatie
Instalatie pentru tratamentul cu floculanti
1-solutia de floculant 2-aparat de dozare
3-filtru de nisip 4-conducte pentru apa de
spalare a filtrului.
20

• Pentru limpezirea cantitatilor mari de apa,
  amestecul cu solutia se face în bazine speciale,
  în care se realizeaza depunrea precipitatelor.
• Se utilizeaza în acest scop bazine
  clarificatoare cu agitatoare, prevazute cu
  dispozitive de adunare a precipitatelor la fundul
  recipientului si cu dispozitive de evacuare a
  acestor precipitate. Timpul necesar coagularii si
  decantarii în bazine este de 2-3 ore la
  temperaturi sub 40C. Apa evacuata din bazin este
  de obicei trecuta prin filtre mecanice, pentru
  limpezirea definitiva.

21
Clarificatorul 1-motor electric 2-pod si placa
turnanta 3-palete racloare 4-conducte pentru
evacuarea namolului 5-intrarea apei brute
6-iesirea apei limpezite.

• Concentratia solutiilor de coagulanti, care
  se introduc în recipientele de coagulare, variaza
  între 5 si 10- substanta deshidratata.
• Apa limpezita prin coagulare va avea un
  reziduu fix diminuat datorita eliminarii
  substantelor organice.

22
II.3.Filtrarea

• Cele mai fine suspensii din apa sunt
  îndepartate prin filtrare. Se utilizeaza, ca masa
  filtranta, nisipul cuartos, asezat în straturi de
  800-1000 mm în filtre lente sau în filtre rapide.
  
• Cantitatea de apa filtrata printr-un strat de
  nisip depinde de marimea grauntilor de nisip, de
  grosimea stratului filtrant, de presiunea apei si
  de temperatura.

23

• Pentru o buna alegere a nisipului
  filtrant, trebuie sa facem în prealabil o serie
  de determinari
• a.Separarea categoriilor de graunti pe marimi
  progresiv descrescatoare
• b.Determinarea porozitatii (volumul golurilor
  între graunti)
• c.Determinarea trecerii apei printr-o coloana de
  nisip (percolatia)

24

• Filtrele lente sunt bazine de mare capacitate,
  umplute cu straturi de pietris si nisip, prin
  care apa se scurge cu o viteza redusa.
• Filtru lent descoperita-strat de pietris de
  1-25 mm b-strat de nisip de 5-10 mm c-strat de
  nisip de 0,5-10 mmd-strat de apa gros de 50-100
  cm.
• Filtrele deschise prezinta dezavantajul ca
  îngheata în timpul iernii.
• Dupa un timp oarecare, filtrele se îmbâcsesc
  cu materiile retinute si trebuie curatate.

25

• Filtre rapide sau mecanice . Pentru filtrarea
  apei cu viteze sporite (5-12 m/h), se utilizeaza
  filtrele mecanice recipiente metalice umplute cu
  nisip, în care apa se introduce cu presiune.
• În mod obisnuit, apa este tratata în prealabil cu
  coagulanti. Precipitatele se depun în porii
  stratului de nisip. Filtrul va fi deci curatat la
  intervale de timp regulate, de obicei o data la
  24 ore. Filtrele rapide se utilizeaza cu succes
  la limpezirea apelor continând suspensii de
  argila coloidala si a apelor feruginoase, tratate
  prealabil cu sulfat de aluminiu. Purificarea
  bacteriologica este inferioara, din care cauza
  apa filtranta va fi sterilizata.

26
Filtru rapid cu dispozitiv de spalare1-intrarea
apei brute 2-evacuarea apei filtrate 3-intrarea
apei de spalare 4-evacuarea apei de spalare
5-dispozitiv pentru amestecarea stratului de
nisip în timpul spalarii.
27

• Pentru debitele foarte mari se utilizeaza
  bazine construite din beton armat, cu o
  capacitate de peste 100 m3. Curatirea masei
  filtrante se face injectând apa sub presiune, în
  amestec cu aer comprimat la 4-5 atm.
• Filtrele utilizate la tratarea apelor
  potabile pot fi încarcate cu diferite mase
  filtrante nisip, cuart, marmora, dolomita,
  antracit.

28
II.4.Sterilizarea apei

• Sterilizarea apelor potabile, urmareste
  distrugerea radicala a microbilor patogeni. În
  operatiile de limpezire a apei, numai o parte din
  microorganisme sunt îndepartate.
• Sterilizarea este o operatie speciala,
  efectuata, de obicei, dupa operatiile de
  sedimentare, coagulare si filtrare.
• Pentru debite reduse de apa, un procedeu
  eficace este sterilizarea prin fierbere.
  Procedeul este însa prea costisitor. Apa fiarta,
  are un gust neplacut, nefiind cu totul lipsita de
  oxigen, de CO2 si de bicarbonati, care prin
  fierbere trec în carbonatii respectivi,
  insolubili.
• Pentru debitele mari de apa, se utilizeaza
  procedeele cu raze ultraviolete, cu ozon sau cu
  clor.

29
II.4.1.Sterilizarea cu raze ultraviolete

• Razele ultraviolete, cu lungimile de unda
  cuprinse între 0,38-0,16 µ(3800-1600 ?) au
  proprietati microbicide remarcabile. Datorita
  acestor raze, apele curgatoare se
  autosterilizeaza într-un timp foarte scurt. Apele
  tulburi nu pot fi sterilizate cu raze
  ultraviolete particulele în suspensie si
  coloizii absorb aceste raze.
• Radiatiile sunt produse de lampa de cuart cu
  vapori de mercur. Pentru ca aerul absoarbe o mare
  parte din razele ultraviolete, lampile sunt
  introduse chiar în conductele prin care curge
  apa.
• Radiatiile nu altereaza gustul si mirosul
  apei.
• Lampa de cuart

30
Procedee chimice de sterilizare

• II.4.2.Procedee chimice de sterilizare
• Substantele chimice bactericide în dozele
  indicate de felul apei si de natura microbilor,
  pot steriliza complet apele, modificându-le de
  cele mai multe ori gustul, mirosul si culoarea.
  Din aceasta cauza, dintre toate antisepticele
  cunoscute, niciunul nu se întrebuinteaza la
  sterilizarea apelor de alimentare a oraselor.
  Pentru debite mici de apa, se utilizeaza
  permanganatii alcalini si alcalino-ferosi. Pentru
  debitele mari, se utilizeaza oxidantii gazosi,
  ozonul si clorul.
• Sterilizarea apelor pentru consumul centrelor
  mai putin populate (în timpul epidemiilor sau în
  campaniile militare) se poate realiza cu succes
  întrebuintând diferite combinatii chimice.

31

• a.Sterilizarea cu permanganat de potasiu este
  foarte comoda se adauga apei obisnuite 0,03
  g permanganat de potasiu/litru si apelor suspecte
  0,06 g/litru de apa.
• Dupa 10 minute se adauga o sare manganoasa
  (MnSO4) care formeaza un precipitat de oxid de
  mangan acesta are si rolul de a limpezi apa.
  Permanganatul de potasiu actioneaza prin efectul
  sau oxidant. Excesul de permanganat este
  înlaturat prin adaosul sarii manganoase.
• Limpezirea definitiva se realizeaza trecând
  apa printr-un filtru cu vata sterilizata.
• În locul KMnO4, care confera apei un gust
  neplacut, poate fi întrebuintat Ca(MnO4)2,
  oxidant neutru care da ca produs de reducere
  manganitul de calciu insolubil în apa.

32

• b.Manganatul de bariu sau de strontiu, în
  prezenta CO2 din apa, da permanganatul respectiv,
  cu degajare de oxigen, în mare parte sub forma de
  ozon, bactericid foarte puternic.
• Manganatul în pulbere, se amesteca cu nisip,
  obtinându-se astfel o masa filtranta prin care se
  trece apa de sterilizat.
• c. Pentru apele tulburi se poate utiliza un
  amestec de KMnO4 si alaun. Se agita câteva minute
  1 m3 de apa cu amestecul
• KMnO4.............................30 g
• Alaun pulbere................100 g
• Na2CO3.............................90 g
• CaO..................................30 g
• Dupa depunerea precipitatului gelatinos se
  filtreaza.

33

• d. Un amestec de 0,015 g hipoclorit de
  calciu0,08 g NaCl la litrul de apa distruge
  foarte repede bacilul tific, paratific si
  vibrionul holerei. Câteva picaturi de HCl maresc
  foarte mult eficacitatea microbicida.
• e. Fluorura de argint, în proportie de 2g/m3
  apa, asigura sterilizarea completa a apelor
  obisnuite.

34

• Sterilizarea cu ozon
• Ozonul se obtine trecând un curent de aer,
  printr-un câmp de efluvii electrice, care
  seproduc între doi conductori electrici C1 si C2,
  separati fie prin doi dielectrici D1 si D2, fie
  prin stratul de aer, în care caz, unul din
  conductori este prevazut cu o serie de vârfuri
  v.v.v.
• Dozarea ozonului în aer ozonizat, se bazeaza
  pe actiunea oxidanta a ozonului asupra iodurii de
  potasiu cu punerea în libertate a iodului, care
  poate fi titrat cu o solutie de n/10 tiosulfat.

35
În figura urmatoare este schitata
instalatia de ozonizare a unei uzine cu un debit
de 80.000 m3 apa sterilizata în 24 ore. Aerul
trecut prin filtre cu cocs si turnuri uscatoare
cu CaCl2 este ozonizat într-o baterie de 6
ozonizatori, alimentati de un curent electric de
22.000 volti.
Aerul ozonificat este repartizat într-o serie
de emulsori cu diferite debite. Din bazinul E apa
sterilizata este evacuata la statia de pompe, de
unde este refulata în reteaua de alimentare.
36

• Sterilizarea cu clor
• Bacilul tific si colibacilii sunt distrusi
  foarte repede, chiar mai repede decât germenii
  nepatogeni. În solutiile apoase de clor, se
  formeaza acid hipocloros, care se descompune usor
  în HCl antiseptic si O2 oxidant.
• Puterea de sterilizare a clorului scade în
  mediu bazic apele cu pH gt 7 tratate cu 0,2
  Cl2/m3, dupa 3 minute, mai contin înca 40 din
  numarul initial al colibacililor. Temperatura
  favorizeaza puterea de sterilizare a clorului, în
  timp ce turbiditatea o diminueaza.
• Cantitati prea mici de clor, creeaza
  pericolul reviviscentei (mai ales pentru apele
  cu pH gt 7) microbii atacati numai partial, se
  debaraseaza de portiunea atinsa si îsi refac
  celula dupa un timp oarecare.

37

• Excesul de clor provoaca o serie de
  dezagremente. Apa capata miros si gust neplacut,
  datorita fie prezentei urmelor de gudroane si de
  fenoli (care trec usor în clorofenoli cu miros
  foarte neplacut) fie prezentei compusilor
  solubili de Fe si Mn, care trec în FeCl3 si MnCl3
  (usor hidrolizabile, cu formarea precipitatelor
  hidroxizilor respectivi) dând apei un gust
  metalic.
• Apele supuse clorurarii vor fi deci în
  prealabil aerate si filtrate. Apele colorate
  datorita humatilor si altor substante organice
  pentru decolorare vor fi tratate cu o anumita
  cantitate de clor, înainte de filtrare.

38

• Supraclorurarea apelor este indicata în cazul
  când apele contin diverse microorganisme vegetale
  si animale, care nu pot fi distruse decât
  printr-un exces variabil de clor peste dozele
  (0,1-0,3 mg clor/litru) necesare distrugerii
  microbilor patogeni. Excesul de clor necesar se
  apreciaza adaugând probei de apa, cantitati
  crescânde de clor, pâna când cantitatea de clor,
  dozata dupa 1 minut, va fi aproape identica cu
  rezultatul dozarii dupa 5 minute.
• Rezulta ca adaosul de 3mg clor/ litru este
  cel necesar distrugerii tuturor microbilor si
  microorganismelor din proba de apa se zice ca
  proba de apa a atins punctul de saturare cu clor.

39
Sterilizarea cu dioxid de clor

• S-au facut încercari reusite de sterilizare a
  apelor cu dioxid de clor (ClO2) care s-a dovedit
  a fi un sporicid foarte eficace.
• Cantitatea de dioxid de clor necesara
  sterilizarii este mult mai mica decât cea de
  clor.
• Apele potabile sterilizate cu clor trebuie sa
  nu contina peste 0,1 g clor/m3.

40

• Procedura sterilizarii cu clor gazos.
• Se utilizeaza clorul gazos din cilindrii de
  otel. Sterilizarea cu clor gazos se realizeaza cu
  ajutorul unor aparate asezate pe traseul retelei
  de distributie a apei timpul scurs de la
  adaugarea clorului pâna la consumarea apei nu
  trebuie sa fie prea lung.
• Pentru evitarea coroziunii instalatiilor,
  clorul sa fie perfect uscat si sa se mentina
  perfect uscat pe tot traseul, pâna la aparatul de
  solvire.

41
Sterilizarea cu hipocloriti

• Pentru sterilizarea unor debite mai mici de
  apa potabila, se utilizeaza solutiile de
  hipoclorit de sodiu si mai ales de hipoclorit de
  calciu, cu un titru cunoscut, în grade
  colorimetrice. Un grad colorimetric corespunde la
  1 litru de clor gazos (la 0C si 760 mm col.Hg)
  sau la 317 g clor, degajat de 1 kg de hipoclorit.
• Dozarea clorului se face titrând solutia
  apoasa de hipoclorit cu o solutie titrata de
  As2O3 indicator indigo.
• Solutiile de hipocloriti se descompun usor
  sub actiunea CO2 din aer, a caldurii si a
  luminii. Înainte de întrebuintare, trebuie sa se
  faca neaparat verificarea solutiilor de
  hipocloriti.
• Tratamentul cu hipocloriti se aplica dupa
  filtrarea apei si eventual dupa tratamentul cu
  coagulanti.

42

• Transportul, stocarea si distributia apei
  potabile
• Conductele folosite la alimentarea cu apa
  sunt din fonta sau otel, mai rar din polietilena,
  sticla sau ceramica. Materialul trebuie testat si
  autorizat, pentru a asigura ca nu reactioneaza cu
  apa sau nu cedeaza substanta catre aceasta
• Principiul de constructie a retelei de apa
  potabila poate fi cel terminal (ca ramurile unui
  copac) sau cel inelar, care are avantajul ca o
  întrerupere pe o conducta nu înseamna automat
  privarea de apa a tuturor celor situati la
  distanta de acel punct. Reteaua trebuie sa fie
  bine protejata, sa nu înghete, sa nu fie avariata
  la alte lucrari, sa nu treaca paralel sau pe sub
  cea de canalizare, pentru a evita posibile
  exfiltratii si contaminari.

43

• Ca principiu de functionare, o retea de
  distributie a apei poate fi gravitationala sau
  presionala (bazata pe pompare). Totdeauna reteaua
  trebuie sa fie sub presiune, pentru ca în caz de
  neetanseitati apa sa iasa din ea si sa nu se
  poata infiltra din exterior substante
  contaminante.Presiunea se asigura în retea
  suplimentar cu unde e nevoie. Pe retea se
  intercaleaza si rezervoare. Acestea trebuie atent
  protejate, curatate periodic etc.
• Calitatea apei din retea trebuie
  supravegheata de catre autoritatile sanitare si
  de catre furnizor. Se preleveaza probe periodic
  de la uzina de tratare, de pe parcursul retelei
  si de la robineti ai consumatorilor. Pentru a
  contracara eventualele impurificari trebuie ca în
  cele mai departate puncte sa mai fie în apa urme
  de clor, dar nici prea mult. De aceea sunt
  dezavantajate retelele foarte lungi sau
  asimetrice de distributie.

44
Corectarea apelor de baut

• Gustul si mirosul. Unele ape au miros si gust
  neplacut, datorita fie substantelor minerale
  solvite (gust de rugina, de pucioasa etc.) fie
  produselor descompunerilor organice, fie
  prezentei algelor, protozoarelor etc.
• În cazul sterilizarii apelor cu clor,
  combinatiile fierului si ale manganului, trec în
  clorurile respective (Fe Cl3, MnCl3) prin
  hidroliza acestea lasa în apa suspensii foarte
  fine de hidroxizi care confera apelor gustul
  specific de rugina. Apele care contin urme de
  fenoli, vor capata gustul conferit de
  clorofenolii formati în urma sterilizarii cu
  clor. Mirosul datorat clorofenolilor, poate fi
  înlaturat cu carbune activ, sau prin perclorare
  cu clor si declorare cu bioxid de sulf.
• Gazele mirositoare pot fi eliminate prin
  insuflare de aer comprimat. Ozonizarea înlatura
  în mare parte mirosul substantelor oxidabile.

45

• Filtrarea prin carbune activ sau prin
  pamânturi adsorbante este indicata, în multe
  cazuri, pentru eliminarea substantelor
  mirositoare.
• Tratamentul cu var si soda înlatura mirosul
  de petrol.
• Mirosul datorat planctonului poate fi
  înlaturat prin filtrare pe carbune activ, sau
  prin clorurare cu adaugare de amoniac, oxidare cu
  KMnO4 sau cu ozon, dupa speciile de alge care
  provoaca mirosul.
• Culoarea galbuie sau chiar maron închis a
  apelor, este datorata în general compusilor
  colorati solubili ai acizilor humici si, în
  anumite cazuri, descompunerii plantelor (frunze,
  lemne papura etc.).
• Decolorarea poate fi realizata fie prin
  filtrare prin straturi de pamânturi decolorante,
  sau de carbune activ, fie prin coagularea cu
  sulfat de aluminiu, alaun sau clorura ferica,
  urmata de filtrare prin straturi de nisip.

46

• Corectarea calitatilor chimice ale apelor
  potabile
• Apele filtrate, pot avea unele caractere care
  le fac improprii utilizarii ca apa de baut gust,
  miros, culoare, alcalinitate sau aciditate, o
  mineralizare prea mare etc. În aceste cazuri,
  apele sunt supuse unor operatii suplimentare de
  corectare a calitatilor lor chimice
• a) aerarea, b) degazarea, c)dezacidifierea, d)
  deferizarea, e) demanganizarea, f)
  demineralizarea.

47
Aerarea

• Apele naturale contin cantitati apreciabile
  de aer în solutie. Prezenta aerului si a
  dioxidului de carbon, confera apelor potabile
  gustul placut de apa proaspata. În unele cazuri,
  apa contine însa putin aer solvit, din care cauza
  apa trebuie aerata înainte de a fi distribuita în
  reteaua de alimentare.
• Aerarea apelor se practica si pentru
  îndepartarea gustului si mirosului neplacut si
  mai ales pentru oxidarea materiilor organice
  putrescibile.
• Cantitatea de oxigen absorbita din aer, depinde
  direct de timpul de contact al apei cu aerul.

48

• Prin aerare, se îndeparteaza, în mare parte
  si gazele solvite în apa(H2S, CO2 etc.).
• Prin scaderea continutului de CO2 liber, o
  parte din bicarbonatii de calciu si magneziu,
  trec în carbonatii respectivi, care precipita
  apa îsi micsoreaza duritatea temporara.
• Pentru îndepartarea CO2 agresiv, apa aerata
  este trecuta printr-un strat de dolomita
  calcinata.
• O instalatie pentru aerarea apei prin cadere
  se compune dintr-un turn de scânduri, bazin de
  decantare si filtru.

49
Instalatia pentru aerarea apei prin
cadere1-turn de scânduri 2-bazin de decantare
3-filtru 4-bazin pentru apa epurata.
50

• Alte instalatii de aerare, pulverizeaza
  apa, în jeturi de înaltimi variabile, depinzând
  de presiunea apei si de diametrul orificiilor
  dispozitivelor de pulverizare. O asemenea
  instalatie este alcatuita dintr-un fascicul de
  tevi orizontale, prevazute cu un mare numar de
  dipozitive de pulverizare. Apa patrunde în
  fascicul venind cu presiune dintr-un turn înalt
  (5-15 m). Apa pulverizata strabate un drum egal
  cu dublul înaltimii jetului si cade în picaturi
  fine pe un strat filtrant de nisip, marmura,
  dolomita calcinata, cocs sau piroluzita, dupa
  natura apei care se epureaza.
• Aerarea apei prin pulverizare
• 1-fascicul tubular 2-filtru de nisip.

51

• Dezodorizarea se realizeaza cu succes prin
  procedeul injectarii de aer comprimat, în tuburi
  gaurite, asezate la anumite distante (50-200 cm)
  sub nivelul apei. Se insufla aer cu presiunea de
  cca. 0,5 kg/ cm2, cu debitul de 45-50 litri
  aer/m3 apa. În cazul mirosului, datorat algelor,
  dezodorizarea este aproape completa.
• Degazarea. Pentru înlaturarea totala a gazelor
  solvite în apa, se utilizeaza vidul, vaporii, sau
  reactivi chimici specifici. Aparatele care
  utilizeaza vidul sunt putin raspândite din cauza
  costului ridicat al instalatiei. Aparatele cu
  vapori sunt mai economice, utilizând de obicei
  aburul mort aproape de 100C gazele solvite în
  apa se degaja în proportia 98-99. Urmele de gaze
  se antreneaza cu vaporii supraîncalziti.