Liceul cu Program Sportiv Bacau

1
Cele mai mari catastrofe militare din istorie
Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv
Bacau
2
(No Transcript)
3
Pentru fiecare mare strateg militar care a sfidat
moartea, trimitându-si armata la înaintare
împotriva tuturor sortilor si câstigând nesperat,
exista contraexemplul unei gafe tactice de
neiertat. Informarea defectuoasa, echiparea
precara, erori cu efecte devastatoare pe câmpul
de lupta si decizii incredibil de gresite au dus
armate puternic favorizate numeric sau de
contextul geografic si logistic, în cel mai adânc
colaps. Au fost situatii când asemenea indolente
au condus la sfarâmarea unei întregi civilizatii
de catre o armata adversa, aparent inferioara si
relativ restrânsa. Vom afla care sunt, de-a
lungul timpului, cele mai spectaculoase zece
situatii de acest fel.
4
10. Batalia de la Wabash - 1791
Cea mai rasunatoare înfrângere suferita de armata
americana în fata nativilor "lumii noi", batalia
de la Wabash, a reprezentat una dintre cele mai
grele pierderi militare pe care Statele Unite ale
Americii au trebuit sa le suporte în tânara lor
istorie. În luna noiembrie a anului 1791,
generalul si guvernatorul teritoriului Ohio,
Arthur St. Clair, a demarat, la solicitarea
presedintelui George Washington, o campanie
militara de impunere a pacii împotriva indienilor
Miami, Shawnee si Delaware, stabiliti pe atunci
în apropierea localitatii Fort Wayne, Indiana de
astazi.
5
Trupele generalului erau formate din doua
regimente, dar pentru ca multi soldati au
dezertat, pâna la 4 noiembrie nu au mai ramas
decât 1 400 de oameni care sa desfasoare asaltul.
Au campat pe malul râului Wabash. Înaintea
zorilor "Mica Testoasa", marele lider razboinic
al indienilor Miami, i-a atacat cu o armata de 1
200 de oameni, beneficiind din plin de elementul
surpriza. Înaintea prânzului, jumatate din armata
generalului Clair zacea rapusa în câmpie.
Supravietuitorii au dezertat, lasându-si în urma
mortii, opt tunuri, 1 200 de muschete, cai si
provizii. "Mica Testoasa" a pierdut numai 21 de
razboinici în timp ce Arthur St. Clair s-a întors
acasa doar cu 48 de oameni.
6
(No Transcript)
7
9. Caderea Tenochtitlan-ului - 1521
Aceasta este povestea distrugerii Imperiului
Aztec de catre conquistadorii spanioli la
începutul secolului al XVI-lea. Daca soarta
acestui episod nu ar fi fost decisa de multi alti
factori, exceptându-i pe cei de natura militara,
evenimentul si-ar fi meritat cu prisosinta un loc
fruntas în lista catastrofelor militare ale
istoriei moderne. Dar atât chestiunile politice,
boala, luptele interne ale societatii aztece, cât
si tradarea - toate au contribuit la realizarea
unui climat extrem de favorabil pentru spaniolii
ajunsi pe teritoriul american al anilor 1500.
8
350 de conquistadori hispanici condusi de Hernan
Cortes, care au acostat pe malurile Mexicului în
1519, au determinat prabusirea, în numai doi ani,
a Imperiului Aztec, cu capitala la Tenochtitlan,
ucigând sute de mii de bastinasi. Motivul pentru
care Montezuma al II-lea, liderul aztec, nu i-a
strivit pur si simplu pe spanioli, care chiar
daca initial au manifestat gânduri de pace, si-au
facut evidente intentiile ostile înainte de a
putea fi prea târziu pentru bastinasii americani,
ramâne un subiect deschis dezbaterilor.
9

10
8. Batalia de la Issos - 333 î.Hr.
În anul 333 î.Hr., Darius al III-lea, Regele
Regilor, si-a condus personal uriasa armata catre
strivirea unui "nimeni" îndraznet venind dintr-un
oras-stat marunt, care "agita apele" pe lânga
maretul sau Imperiu Persan. Singura problema a
fost ca acest taranoi necivilizat" era nimeni
altul decât Alexandru cel Mare. Batalia a avut
loc în sudul Anatoliei, în luna noiembrie. Cu
tulburari civile acasa si cu o armata colosala,
greu de aprovizionat, în subordinea sa, Darius
l-a atacat trufas si în graba pe Alexandru cel
Mare într-un câmp de batalie îngust care l-a
favorizat pe cel din urma. Aici, Alexandru,
respectând o strategie iscusita de împrastiere a
trupelor si de semanare a panicii, a rupt
personal liniile armatei persane si l-a izgonit
pe Darius atât de repede încât acesta si-a lasat
în urma si familia si echipamentul. Întreaga
oaste persana a intrat în colaps, marcându-se în
acest fel prima înfrângere a unei armate condusa
de un rege persan.
11
(No Transcript)
12
7. Batalia de la Adwa - 1896
Daca ar fi sa ghiciti, de câte ori credeti ca o
natiune africana a înfrânt puterile europene
înaintea anului 1896? Desigur,nici macar o
singura data. Totusi, din nefericire pentru
Italia, acest an a marcat momentul în care
generalul Oreste Baratieri a aruncat precautia în
vânt si a marsaluit în Etiopia, având cu sine
trupe putine si precar dotate. Batalia de la Adwa
a avut loc pe 1 si 2 martie 1896, în localitatea
cu acelasi nume din nordul Etiopiei si a coincis
cu o perioada în care natiunile europene erau
angajate în împartirea Africii. La 2 martie 1896,
fortele etiopiene unite sub conducerea
împaratului Menelik al II-lea au înfrânt armata
italiana la Adwa. Era pentru prima oara când o
natiune africana biruia o putere europeana,
victoria etiopienilor asupra Italiei prevenind
colonizarea de catre peninsulari a statului
african.
13
Principalul motiv din spatele esecului
italienilor a fost necunoasterea inamicului. Desi
Baratieri, care a condus razboiul, era pregatit
în termeni de planificare si echipament,
italienii au sperat mai degraba în specularea a
ceea ce credeau a fi un conflict intern între
printii etiopieni. Înaintea bataliei, italienii
chiar au încurajat rebeliunea interna din rândul
trupelor africane pentru propriul beneficiu.
Totusi, italienii nu si-au dat seama ca pâna la
acea data aristocratia etiopiana începuse
dezvoltarea statului într-o maniera de pe urma
careia aveau de prosperat toti cetatenii. De
exemplu, împaratul Menelik al II-lea nu a
colectat taxe de la printii din nord. Trupele
etiopiene erau numeroase, rezonabil echipate si
disciplinate. Vestea victoriei de la Adwa a facut
rapid înconjurul lumii, întarind imaginea
Etiopiei ca aparator al independentei africane.
14
(No Transcript)
15
6. Batalia de la Bannockburn
24 iunie 1314
La sfârsitul domniei lui Edward I Longshanks,
Scotia se afla înca sub stapânire engleza, desi
razboiul taranesc purtat sub conducerea lui
William Wallace aratase ca puternicii cavaleri
englezi pot fi înfrânti. Cel ce va da din nou
semnalul revoltei va fi Robert Bruce, care s-a
proclamat rege al Scotiei. Ca atare, urmasul lui
Longshanks, Edward II, s-a îndreptat spre Scotia
cu o armata de circa 20 000 de soldati, de doua
ori mai mult decât avea Robert Bruce.Bruce a
reusit sa-i atraga pe englezi într-o zona
mlastinoasa, improprie desfasurarii cavaleriei
grele - arma de soc a invadatorilor.
16
Scotienii, înarmati doar cu lancii lungi si
sabii, au facut cu succes fata sarjei de
cavalerie si, dupa câteva ore de lupta, floarea
aristocratiei engleze zacea în mlastina sau fugea
pe câmp, spre castelul Stirling, pentru a scapa
cu viata. Dar grosul armatei engleze înca nu
intrase în lupta si abia a doua zi, dimineata,
Edward a luat decizia de a traversa râul
Bannockburn. O decizie absolut nefericita
întrucât, din desisurile padurii aflata pe
celalalt mal, o ploaie de sageti s-a abatut
asupra englezilor. Pedestrasii britanici s-au
retras în dezordine, având cavaleria usoara
scotiana, condusa de Edward Bruce, fratele lui
Robert, pe urme. Regele Angliei a fost cu greu
salvat în iuresul bataliei de catre câtiva
cavaleri credinciosi, fiind dus la castelul
Dunbar si de aici, cu o corabie, la Londra. În
urma lui ramasesera pe câmpul de lupta aproape
zece mii de morti, mai putin de o mie fiind
scotieni, restul englezi.
17
(No Transcript)
18
5. Armada Spaniei - 1588
Dupa ambuscada din 8 august 1588 în care
Invincibila Armada a Spaniei a fost prinsa de
catre fortele navale engleze conduse de Sir
Francis Drake, Ducele de Medina Sidonia se vedea
nevoit sa înfrunte teribilele ape ale
Atlanticului de Nord cu doar 110 vase din cele
130 cu care plecase din Lisabona. Era cu atât mai
dificil cu cât spaniolii nu aveau cunostinta de
puternicii curenti din nord si nici de desele
furtuni care se iscau în aceasta regiune. Curând,
alegerea facuta si mai ales faptul ca renuntasera
la ancore pentru a scapa de navele incendiare ale
lui Drake, avea sa se dovedeasca una
catastrofala. Istoricii de azi sustin ca
tentativa de invazie a Angliei a venit într-unul
dintre cele mai neinspirate momente. Atunci avea
loc asa numita "Mica era glaciara", fenomen
marcat de o racire accentuata a vremii si de
furtuni extrem de violente, cu precadere în nord
- exact ceea ce trebuia sa înfrunte Armada cea
invincibila.
19
Loviti de furtuni napraznice, incapabili sa îsi
ancoreze vasele, spaniolii au pierdut numeroase
galioane în furtunile nordice sau au esuat pe
coasta irlandeza, acolo unde nu au primit niciun
semn de mila.Conform datelor vremii, peste 5 000
de marinari si soldati spanioli au pierit în
mâinile satenilor irlandezi. Cei mai multi dintre
ei au fost ucisi pe loc de cutitele si bâtele
locanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau
extrem de stricte - oricine ar fi ajutat, cât de
putin, un invadator, trebuia sa plateasca cu
viata alaturi de acesta. O statistica sumbra
arata faptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai
multe nave nu atât în confruntarile cu englezii,
cât în încercarea sa disperata de a ocoli
Irlanda. La final, doar 67 de nave si circa 10
000 de oameni din mândra Armada aveau sa mai
atinga solul spaniol. Bolile severe si lipsurile
au macinat însa echipajele chiar si dupa
acostare. Marinarii au continuat sa îsi piarda
viata din cauza tifosului si a dizenteriei în
spitalele improvizate pe corabiile ancorate în
porturi, si asta pentru a nu declansa epidemii în
rândul localnicilor. Îngrozit, regele Filip al
II-lea declara "Eu am trimis Armada împotriva
oamenilor, nu împotriva furtunilor si valurilor
Domnului!"
20
(No Transcript)
21
4. Batalia de la Agincourt - 1415
Istoria oficiala sustine ca, la data de 25
octombrie 1415, în vestul Frantei, regele englez
Henric al V-lea, cu o armata net inferioara
numeric fata de cea franceza, a reusit una dintre
cele mai mari victorii din epoca medievala,
zdrobind floarea cavaleriei si nobilimii
franceze, folosind în mare parte tarani antrenati
ca arcasi.Astazi, un grup mixt de istorici
anglo-francezi condus de prestigioasa Anne Curry,
de la Universitatea din Southampton, sustine ca
realitatea a fost cu totul alta. Conform datelor
culese de acesti specialisti, nu ar fi existat
mai mult de 12 000 de oameni în armata franceza
si circa 8 700 în cea engleza. Cifre cu totul
diferite de cele vehiculate pâna în prezent 24
000 francezi si doar 5-6 000 englezi. Astfel de
descoperiri nu pot decât sa schimbe radical
datele istorice. Unii istorici sustin ca mitul a
fost alimentat si perpetuat chiar de William
Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturor
timpurilor, cel care a recreat scena bataliei si
i-a atribuit un impresionat discurs regelui
Henric al V-lea, în momentele premergatoare
confruntarii.
22
(No Transcript)
23
3. Batalia de la Teutoburg -9 d.Hr.
În anul 9 d.Hr., triburile germanice, cunoscute
sub denumirea de cherusce si conduse de Arminius,
fiul puternicului lord razboinic Segimerius,
reusesc sa tina piept extinderii în nordul
Europei a Imperiului Roman. Triburile germane
unite au prins în ambuscada din padurea Teutoburg
armata romana dornica de noi cuceriri
teritoriale. Au fost practic decimate trei
legiuni, trei detasamente de cavalerie si sase
cohorte de auxiliari, însumând 20 000 de romani.
Batalia din padurea Teutoburg este considerata si
astazi drept una dintre cele mai importante
înclestari armate din Antichitate. Daca romanii
ar fi patruns la vest de Rin si ar fi dominat,
într-un fel sau altul regiunea, istoria de astazi
ar fi aratat cu totul diferit.
24
Arminius a devenit un simbol al pan-germanismului
înca din secolul al XV-lea, atunci când Martin
Luther îi readucea imaginea glorioasa în atentia
contemporanilor. Tot el sustinea ca Arminius nu
ar fi fost decât denumirea latina a germanului
Hermman. Locatia Bataliei de la Teutoburg a ramas
necunoscuta pâna în anul 1987, atunci când un
arheolog amator, britanicul Tony Clunn, a
descoperit cu ajutorul unui detector de metale
mai multe monede romane din perioada împaratului
Augustus precum si ramasite ale unor arme de
origine latina. Se pare, astfel, ca lupta a avut
loc la nord de actualul oras Osnabruck.
Controversele cu privire la aceasta locatie
continua, însa, între istorici.
25
(No Transcript)
26
2. Batalia de la Pliska - 811
Aceasta batalie a reprezentat o serie de ciocniri
armate între trupele adunate de prin toate
partile Imperiului Bizantin, conduse de împaratul
Nicephorus I Genik si cele ale statului bulgar,
guvernat de Khan Krum. Bizantinii au invadat si
au incendiat capitala bulgara Pliska, fapt ce
le-a oferit bulgarilor ragazul necesar trecerii
bizantinilor în Muntii Balcani, ce serveau drept
cale de iesire din Bulgaria. Batalia decisiva a
avut loc la 26 iulie 811, în câteva din
trecatorile aflate în regiunea estica a
Balcanilor, cel mai probabil în Trecatoarea
Barbitsa. Acolo, bulgarii s-au folosit de tactica
ambuscadei si de atacuri nocturne surpriza pentru
a prinde în capcana si a imobiliza fortele
bizantine, anihilând astfel întreaga armata
inamica si inclusiv pe împarat.
27
Se pare ca Nicephorus era atât de urât de ambele
tabere, încât chiar bizantinii si-au asumat
uciderea sa dupa batalie. Totusi, Krum a fost cel
care a îmbracat craniul lui Nicephorus în argint
si l-a folosit ulterior pe post de cupa pentru
consumarea vinului. Batalia de la Pliska a
însemnat una dintre cele mai teribile înfrângeri
din istoria bizantinilor. A dus chiar la
prevenirea timp de 150 de ani a invaziilor
bizantine în Balcani, ceea ce a ajutat
expansiunea bulgarilor spre vestul si sudul
Peninsulei Balcanice, determinând o mare largire
teritoriala a primului Imperiu Bulgar.
28
(No Transcript)
29
1. Batalia de la Caransebes - 1788
Batalia din orasul românesc Caransebes a
reprezentat un episod incipient al Razboiului
Austro-Turc din perioada 1787 - 1791. Si un
episod hilar, în ciuda dramei a 10 000 de oameni
care au murit absolut stupid.Armata
Austro-Ungariei,numarând circa 100 000 de
soldati, si-a stabilit tabara în preajma
orasului Caransebes. Avangarda armatei, un
contingent de husari, a traversat râul Timis
situat în apropiere, pentru a cerceta
împrejurimile de prezenta turcilor otomani.
Iscoadele nu au gasit nicio urma de dusmani, în
schimb au dat peste un grup de tigani, care s-au
oferit sa le vânda soldatilor alcool
semidistilat. Calaretii au achizitionat bautura
si au început sa o consume. La scurt timp, si un
grup de infanterisiti austro-ungari a traversat
râul si, vazând petrecerea în plina desfasurare,
a pretins o portie din alcool.
30
Husarii au refuzat, iar ca urmare o cearta
furioasa s-a aprins, culminând cu declansarea
unui foc de pusca de catre un soldat. Imediat,
husarii si infanteria s-au angajat în lupta unii
cu ceilalti. În timpul conflictului, câtiva
infanteristi au început sa strige, nu se stie din
ce motive, "Turcii! Turci!". Husarii au parasit
scena, gândind ca atacul armatei otomane avea sa
se petreaca imediat. Si o buna parte din
infanterie a fugit.Armata Austro-Ungariei era
formata din italieni, slavi, austrieci, unguri
plus alte minoritati, care nu îsi întelegeau
reciproc dialectele. Situatia s-a înrautatit si
mai mult atunci când ofiterii austrieci, în
încercarea de a restabili ordinea, au strigat
"Halt! Halt!", exclamatii care au fost confundate
de soldatii necunoscatori de limba germana cu
"Allah! Allah!". Auzind aceasta si vazând si
cavaleria cum alerga speriata prin tabara, un
comandant de trupe a concluzionat ca trebuie sa
fie vorba despre un atac otoman si a ordonat
declansarea focului de artilerie.
31
Între timp, întrega tabara s-a trezit de zgomotul
bataliei si, în loc sa astepte sa vada care este
situatia, toti soldatii au fugit. Trupele ramase
trageau înspre fiecare umbra, considerând ca
otomanii sunt peste tot în realitate, îsi
ucideau camarazii de un leat cu ei. Incidentul a
escaladat pâna în punctul în care întreaga armata
s-a retras din fata inamicului imaginar. Dupa
doua zile, a sosit si armata otomana. A avut de
înfruntat" un oras sinistru, "populat" de
cadavrele a aproximativ 10 000 de soldati
austro-ungari ucisi de camarazii lor de arme.
32
(No Transcript)
33
Bibliografie
1. www.buybooks.ro/istorie-batalii-celebre 2.
www.descopera.ro/.../top-10-cele-mai-mari-catastro
fe militare 3. www.infoziare.ro/.../celemai
maricatastrofemilitare 4. www.supercarti.ro/..
./saptezeci_de_mari_batalii 5.www.ziare.com/artico
le/maribataliiistorie
34
SFÂRSIT